Prelucrarea datelor obtinute in urma ultimei vizite a sondei MESSENGER la Mercur (29 sept 2009) i-a lasat pe oamenii  de stiinta cam perplecsi. Exista semne de intrebare despre modul in care a aparut planeta dar si despre exosfera acesteia (un fel de atmosfera).

Planeta Mecur, imagine color. Imagine luata in timpul apropierii de planeta, pe 29 sept 2009. Foto: NASA/Johns Hopkins University Applied Physics Laboratory/Carnegie Institution of Washington

Cel mai important moment al vizitei a fost accelerarea sondei de catre gravitatia planetei. In prezent sonda a capatat viteza necesara ca sa poata deveni satelit al planetei pe 18 martie 2011.

In timpul apropierii de Mercur (la numai 228 km de surpafata planetei), o eroare de computer a facut ca sonda sa nu poata face cam 50% din observatiile planuite, dar ceea ce s-a facut a reusit sa ii uimeasca pe oamenii de stiinta.

In jurul planetei exista un fel de atmosfera, atomi de sodiu, potasiu, calciu si magneziu, care sunt aruncati de pe suprafata in urma caderii radiatiei solare sau a micrometeoritilor. Odata ajunsi in spatiu acestia raman in jurul planetei, dar nu pentru todeauna, fiind indepartati incet de radiatia solara. Acest tip de atmosfera poarta numele de „exosfera”. S-a detectat ca numarul de atomi de sodiu este cu 10% mai mic decat in urma survolului anterior (6 oct 2008). Acest lucru poate fi explicat pentru ca planeta se afla in alta pozitie fata de Soare decat in 2008.

Cantitatea de atomi de sodiu din exosfera planetei. In septembrie 2009 existau cu 10% mai putin atomi de sodiu. NASA/Johns Hopkins University Applied Physics Laboratory/Carnegie Institution of Washington

Ceea ce nu poate fi explicat este distributia atomilor de calciu si magneziu din exosfera. Atomii de magneziu se comporta diferit fata de cei de calciu, ceea ce nu ar trebui, pentru ca au fost expulzati de pe suprafata in acelasi mod. Chiar si radiatia solara ar trebui sa ii faca sa se comporte la fel, dar se pare ca totusi ceva ii face sa fie distribuiti diferit. Momentan nu exista e explicatie pentru acest fapt.

Un alt motiv de uimire este compozitia rocilor de la suprafata planetei. Mercur are un nucleu din fier, care contine 60% din masa planetei. Observatii facute de la sol au aratat ca totusi, rocile de la suprafata contin foarte putin fier, un rezultat destul de ciudat, pentru ca o mare parte din suprafata este acoperita de depozite vulcanice, care ar trebui sa contina si acest element chimic. Un alt rezultat surprinzator vine de la sonda MESSENGER care a determinat ca de fapt exista la suprafata fier dar si titan. Se pare ca ar putea exista la suprafata doua tipuri de materiale: roci ce contin putin sau deloc fier si materiale bogate in fier si titan.

Nucleul planetei care contine 60% din masa planetei este prea mare ca planeta sa se fi forma in regiunea unde se afla acum. Densitatea intregii plante este prea mare  pentru ca aceasta sa se fi format din supa de elemente ramase dupa formarea Soarelui. Exista trei explicatii: planeta s-a format dintr-un mix de elemente care nu continea silicati putin densi (tipul de silicati care se gasesc in crusta planetei noastre); Mercur a avut o temperatura ata de mare incat a fiert, evaporandu-se marea majoritate a  materialelor sau un corp cosmic foarte mare s-a ciocnit cu planeta si a indepartat crusta acesteia.

Observatiile actuale arata ca a treia ipoteza ar putea fi corecta, dar nimeni nu poate garanta acest lucru, inca. O posibilitate ar fi ca sub crusta actuala sa se afle alta cu  o compozitie total diferita.

Sigur vom afla un raspuns in momentul in care sonda va deveni satelit al planetei si va studia timp de minim 1 an tot ce tine de acesta: exosfera, suprafata sau interior. Mai sunt mai putin de 500 de zile pana cand acest lucru se va intampla asa ca nu mai este mult.