Cel mai nou telescop spatiala in infrarosu, Herschel, poate observa prin cei mai intunecati nori de praf din galaxie. Nu are vedere de Superman ci poate detecta radiatia slaba (infrarosie) emisa chiar de obiectelel reci din spatiu. Cateva imagini au fost postate pe site-ul Agentiei Apatiale Europene (ESA) impreuna cu promisiunea ca in urmatoarele zile vom vedea si mai multe.

Unul dintre cele mai importante fenomene din Univers dar si greu de observat in domeniul vizibil, este formarea stelelor. Acestea se formeaza cand in norii de gaz apar zone mai dense, care atrag din ce in ce mai mult gaz si praf. Obiectele care se formeaza, numite protostele, sunt situate in interioriul nebuloaselor care nu emit lumina pana ce protosteaua nu se „aprinde”. Pana atunci embrionii stelelor nu pot fi observati fiind ascunsi de praf si gaz, asanumitele nebuloase obscure. Doar priviti o fotografie cu Calea Lactee. In planul ei totul este intunecat. Acolo se afla maternitatile stelare, locurile unde se formeaza stele.

Singura modalitate de a observa aceste locuri este in infrarosu. Radiatia infrarosie este emisa de orice obiect care nu are temperatura de zero absolut (-273,15° C). Astfel norii de praf devin stralucitori pentru ca nu sunt atat de reci, si pot fi observati de catre telescoape.

Cel mai nou telescop spatial in infrarosu este Herchel, lansat in luna mai a.c.. Are o oglinda de 3,5 m in diametru fiind cel mai mare telescop telescop spatial. Primele imagini luate cu acesta au fost publicate si pe site-ul nostru, dar se pare ca acum au mai fost date publicitatii cateva.In toate trei se observa ca nebuloasele obscure au o structura, embrionii stelari fiind dispusi in filamente ca si regiunile dense de gaz de altfel.

Doua dintre imagini ne infatiseaza regiuni din Galaxia noastra, din planul Caii Lactee. La 1000 de ani lumina departare, proiectata in constelatia Aquila, se afla o nebuloasa unde s-au descoperit peste 700 de condensari de gaz si praf, 100 dintre ele fiind protostele. In orice moment (astronomic vorbind) in interiorul acestora reactiile nucleare pot incepe, devenind astfel stele. Restul de 600 de obiecte inca nu au ajuns la masa necesara pentru a fi considerate protostele.

In stanga si dreapta imagini se vad doua zone abastrui. Sunt locuri in care stele tinere determina gazul sa emita lumina, prin radiatia ultravioleta puternica.

Alta imagine ne arata o zona din constelatia Crux (inobservabila din tara noastra). Am putea crede ca nebuloasele sunt locuri in care gazul este imprastiat uniform in afara de locurile un se formeaza stelele, dar nu este asa. In imagine se poate vedea o structura a nebuloasei care ne aminteste ca exista forte care produc o turbulenta mare. In primul rand gravitatia face ca norii de gaz si praf sa fie atrasi de locurile mai dense (de obicei condesari de materie). In al doilea rand, emisiile de radiatie ale stelelor, prin jeturi puternice si vanturi stelare, agita materia.

Un adevarat labirint de filamente de materie, de densitati si temperaturi diferite, dar si siruri de stele nou formate, se poate observa in imagine.

In a treia imagine se vede galaxia M51 din constelatia Canes Venatici. Doua unde de soc se propaga prin galaxie, incetinind miscarea materiei, pe care o aduna in regiuni mai dense. Acolo incep sa se formeze stele care incazesc praful din vecinatate. Din acest motiv praful se poate vedea in infrarosu.