Le cunoastem de sute de mii de ani. Se observa noaptea pe cer, in toate directiile, iar astronomii din antichitate le-au grupat in diverse figuri numite constelatii. Sunt atât de multe incât depasesc numarul firelor de nisip de pe toate plajele planetei noastre. Unele au nume, altele au culori ce sar in ochi. Sunt stelele de pe cer, multe, dar totusi atât de misterioase. De sute de ani telescoapele astronomilor sunt indreptate spre stele, studiind miscarea si compozitia lor. Totusi, anumite caracteristici nu pot fi determinate nici cu cele mai mari instrumente.

Sunt mai mult 200 de miliarde in Galaxia noastra dar astronomii au reusit sa afle cât de mari sunt doar câteva zeci dintre ele. Asta pentru ca observarea directa a discurilor stelelor este aproape imposibila din cauza distantelor mari la care se afla ele.

Singura stea ce se poate studia in detaliu este Soarele, astrul central al sistemului nostru solar. Diametru sau a fost deteminat cu mare precizie: 1,39 milioane de km, de 109  ori mai mare decât planeta noastra. Care sunt dimensiunile altor stele? Este Soarele o stea mare, mica sau medie ca dimensiuni?

Raspunsul este clar: Soarele este o stea medie ca dimensiuni, temperatura, masa, aflata la mijlocul vietii. Exista stele mai mici decât acesta, una dintre ele fiind cea mai apropiata stea de noi, Proxima Centauri. Diametrul sau este de doar 208.000 km (15% din cel al Soarelui). Proxima este o stea ce are marimea unei planete mai mari.

O stea de doua ori mai mare decât Soarele este Sirius, cea mai stralucitoare stea de pe cer. Lumina de Sirius pâna la Soare face numai 8 ani, o distanta foarte mica, astronomic vorbind. Diametru mai mare inseamna uneori si temperatura mai mare, iar Sirius are aproape 10.000 de grade la suprafata. Steaua Pollux din constelatia Gemini are un diametru de 8 ori mai mare decât al Soarelui.

Este atât de departe incât o vedem cum arata acum 34 de ani. Chiar daca este o stea mare, Pollux contine o cantitate de doua ori mai mare decât Soarele, ceea ce o face o giganta portocalie, putin mai rece decât acesta. Discutam despre stele mari dar inca nu am intrat in lumea stelelor gigante. Rigel din Orion este una dintre ele. Diametrul sau este urias, de 62 de ori mai mare decât al Soarelui. Adusa in sistemul solar, Rigel a ajunge aproape pâna la Pamânt. Fiind de  17 ori mai masiva decât Soarele, Rigel este de doua ori mai fierbinte si de 60.000 de ori mai stralucitoare decât acesta. Un adevarat monstru stelar? Nu chiar, daca ne gândim la steaua Betelgeuse din Orion. Este de 1000 de ori mai mare decât Soarele si de 135.000 de ori mai stralucitoare decât acesta. Pentru ca este atât de mare si masiva, Betelgeuse poate colapsa in orice moment, devenind o supernova foarte stralucitoare. „in orice moment” din punct de vedere astronomic inseamna si mâine, si peste 10 ani,  peste 1000 sau peste 1 milion de ani. in ciuda previziunilor pesimiste, Betelgeuse este o stea foarte tânara, având numai 8,5 milioane de „primaveri”.

Cea mai mare stea cunoscuta, a carei diametru se cunoaste destul de precis, este VY Canis Minoris. Se afla la 5000 de ani lumina departare, iar diametru sau este de 2000 de ori mai mare decât al Soarelui. Pusa in locul acestuia ar ajunge pâna la planeta Saturn. O stea atât de mare este foarte activa si s-a observat ca aruncat in spatiu, in ultima mie de ani, de peste 10 ori mai mult gaz decât contine Soarele.

Chiar daca sunt foarte mari, stelele a caror suprafata a putut fi observat direct pot fi numarate pe degete. Prima stea ce a fost observata in detaliu a fost Betelgeuse, de catre telescopul Hubble in  1995. Hubble a vazut ca pe suprafata stelei se afla o regiune cu 2000 de grade mai fierbinte decât restul suprafetei. Aceasta simpla pata fierbinte este de doua ori mai mare decât distanta Pamânt-Soare!

O alta stea a carei suprafata a fost observata direct este T Leporis. Observatiile s-a facut la inceputul anului folosindu-se in comun doua telescoape cu oglinda de 8,2 metri si patru cu oglinzile de 1,8 metri. Prin colectarea imaginilor de la toate telescoapele s-a obtinut o rezolutie a unui telescop de 100 de metri in diametru.  Steaua T Leporis este o stea de 100 de ori mai mare decât Soarele, aflata la 500 de ani lumina departare. De pe Terra se observa cu stralucirea stelei variaza in timp, pentru ca diametrul sau se mareste si se micsoreaza periodic.  In acelasi timp steaua arunca in spatiu, in fiecare an, o cantitate de gaz echivalenta cu masa Pamântului. De mult astronomii doreau sa observe direct suprafata unei asemenea stele, dar rezolutia telescoapelor nu permitea acest lucru. Iata ca prin punerea in comun a mai multor oglinzi s-a reusit acest lucru si T Leporis este prima stea variabila observata. S-a descoperit ca  steaua propriuzisa este inconjurata de o sfera compusa din gaz molecular, sfera alimentata de pierderile de masa ale stelei. Rezolutia atinsa de combinatia de telescoape este echivalenta cu detectarea unei case cu doua etaje situata pe Luna.

Astronomia a intrat astfel in domeniul observatiilor de mare rezolutie. S-a deschis drumul spre detectarea suprafetelor stelelor, si speram ca de acum inainte, Proxima Centauri, Sirius, Rigel sau VY Canis Majoris sa nu ramana doar simple puncte luminoase.