Primul lucru la care te gandesti cand auzi despre „puterea telescoapelor” este cat de mult apropie ele. Mai corect ar fi sa ne gandim la cat de mult din partea spectrului electromagnetic pe care noi nu o putem detecta direct, ne arata acestea.

Galaxia NGC 6872. Imagine combinata a trei telescoape. Foto X-ray: NASA/CXC/SAO/M.Machacek; Optical: ESO/VLT; Infrared: NASA/JPL/Caltech

Ochiul uman este un instrument foarte precis si evoluat. Cu toate aceastea, daca luam in considerare tot spectrul electromagnetic, noi suntem orbi. Din toate lungimile  de unda ale luminii, noi putem vedea o mica particica. Asta face ca multe din caracteristicile obiectelor cosmice sa ne ramana ascunse daca folosim doar telescoape clasice.

Totusi astronomii au construit telescoape si detectori speciali, care pot „privi” universul in alte lungimi de unda: radio, infrarosu, raxe-X. Doar cand combinam observatiile acestor telescoape, ne putem face o imagine generale despre o planeta, stea sau galaxie.

Exemplu sta galaxia NGC 6872 si satelitul sau IC 4970. O imagine in domeniul vizual ne arata bratele spirale, trasate de stelele tinere formate acolo unde materia este incetinita de unde gravitationale dar si de zonele care contin praf si gaz.

Galaxia NGC 6872. Imagine in domeniul vizual (cum s-ar vedea galaxia daca am merge pana acolo si am privi-o cu ochiul liber). Foto: ESO/VLT

In domeniul infrarosu se pot vedea obiectele reci, gaz si praf, ceea ce in imaginea de mai sus se vede intunecat. Orice corp care nu are temperatura de 0 absolut (-273,15° celsius) emite in infrarosu. Astfel putem vedea distributia norilor de praf, zone in care se formeaza stele.

Galaxia NGC 6872 in infarosu. Foto: NASA/JPL/Caltech

Daca am avea ochi sensibili la raze-X, precum satelitul Chandra, am vedea gazul care inconjoara galaxia, vizibil aici in albastru. Partea vizibila direct a unei galaxii este doar o mica parte din totalul ei: aceasta se „scalda” intr-un ocean de gaz, care se intinde pe o suprafata de doua ori mai mare decat partea in care se afla stelele.

Galaxia NGC 6872 in raze-X. Imagine luata cu telescopul spatial Chandra. Foto: NASA/CXC/SAO/M.Machacek

Deasupra unui brat spiral se observa o alta galaxie, mai mica, dar foarte stralucitoare. In centrul acestei galaxii se afla o gaura neagra supermasiva care contine masa a miliarde de Sori. Problema era ca nu exista destula materia in mica galaxie (numita IC 4970) pentru ca gaura neagra sa devina atat de mare. Telescopul Chanda a rezolvat problema, aratand ca o parte din gazul care inconjoara galaxia mare este atras de cea mica, astfel gaura neagra avand combustibil asigurat. Totul se poate vedea in imaginea de mai sus, unde in partea superioara gazul formeaza o excrescenta. Este partea atrasa de galaxia mica.