Atunci cand observam obiecte stralucitoare cum sunt stelele sau planetele, nu avem nevoie de prea multe indicatii, pur si simplu privim direct obiectul care ne apare in ocularul telescopului. Pentru ca stelele sunt foarte indepartate, oricat am creste puterea de marire a instrumentului le vom vedea tot punctiform si fara detalii.

Planetele pe care le putem observa sunt putine si nu se afla mereu toate pe cer atunci cand dorim sa observam, astfel incat ne-am putea plictisi destul de repede de observatii astronomice. Dar bolta cereasca este plina de galaxii, roiuri stelare globulare, nebuloase si comete iar observarea lor ne-ar putea mentine treaz interesul pentru astronomie pentru ani buni. Exista insa o problema: aceste obiecte sunt foarte indepartate si de aceea emit sau reflecta foarte putina lumina, si aceea difuza, nu focalizata ca in cazul stelelor. De aceea, de multe ori observarea cometelor sau a obiectelor deep-sky poate fi frustranta tocmai prin imaginea neclara de norisor difuz pe care o vedem atunci cand le privim direct, ca pe obiectele foarte stralucitoare.

Putem totusi face ceva pentru a vedea mai bine sau mai clar aceste obiecte indepartate, neclare dar si foarte interesante? Raspunsul este da, iar secretul sta in constructia si modul de functionare a ochiului uman. Retina contine doua tipuri de celule care detecteaza lumina, numite conuri si bastonase.

Conurile sunt amplasate in zona centrala a retinei si sunt sensibile la culoare, in conditii de lumina suficienta. De aceea conurile ne ajuta sa vedem diferente de culoare si detalii fine pe suprafata planetelor. Sa ne gandim la Jupiter si benzile lui de nori de culori diferite, uneori pata rosie isi face aparitia, alteori un satelit tranziteaza discul planetei. Putem vedea toate aceste lucruri privind la Jupiter direct, la fel cum privim o carte sau figura cuiva, fiindca Jupiter este un obiect stralucitor, care reflecta multa lumina.

Bastonasele sunt amplasate destul de departe de centrul retinei, sunt aproape insensibile la culoare si detaliu, dar sunt mult mai sensibile la lumina decat conurile. De aceea, cand privim un obiect cu stralucire slaba, o cometa sau o nebuloasa, putem vedea mai bine daca il privim indirect, cu privirea periferica sau “coltul ochiului” expunand astfel la lumina zona cu bastonasele. Cand spun coltul ochiului ma refer la coltul exterior: daca privim cu ochiul drept ne indreptam privirea usor spre dreapta, daca privim cu stangul, spre stanga. Daca facem invers si privim cu oricare ochi inspre nas, expunem la lumina…pata oarba.

In cazul in care priviti obiectul difuz prin binoclu, solutia este sa priviti putin mai sus decat se afla obiectul si veti obtine acelasi efect. Cu putin antrenament, vederea periferica ajuta la observarea obiectelor de 20 de ori mai slab stralucitoare decat vederea directa, ceea ce este foarte mult. Nu credeti? Incercati!