Sistemul solar, Galaxia noastra si Universul sunt „responsabile” pentru aspectul cerului in aceast domeniu al spectrului electromagnetic.

Cerul in infrarosu. Foto: E. L. Wright (UCLA), COBE, DIRBE, NASA

Minusculele particule de praf din sistemul solar, vizibile ca o lumina difuza pe cer (lumina zodiacala), contribuie la stralucirea cerului in infrarosu. In imagine, lumina zodiacala, se vede de culoare albastra, in forma literei „S”.  Calea Lactee strabate cerul de la dreapta spre stanga, fiind in cele mai multe zone supraexpusa. Cantitati imense de praf si gaz sunt vizibile in infrarosu.  Norii lui Magellan si galaxiile din Andromeda si Triangulum sunt si ele stralucitoare. Este normal pentru ca sunt cele mai apropiate galaxii mari de noi.

Doar o mica parte din radiatia infrarosie patrunde prin atmosfera. Pentru a putea detecta toata partea de infrarosu a spectrului electromagnetic  trebuie folositi sateliti. Cum aceasta radiatie este data de caldura obiectelor, este nevoie ca toate instrumentele ce o detecteaza sa fie cat mai reci, ajungandu-se sa fie ractie la temperaturi de -250/-270 de grade Celsius.

Radiatia infarosie trece prin zonele dense de praf si este utila la obsevarea regiunilor interioare a nebuloaselor unde se formeaza stelele. Stelele reci si praful interstelar emit puternic infrarosu, fiind observate si in imaginea de mai sus.

Cerul in infrarosu. Foto: E. L. Wright (UCLA), COBE, DIRBE, NASA

Imaginea a fost compusa din mii si mii de observatii ale satelitului COBE.

Priviti si cerul in domeniul vizibil si unde radio.