La o simpla comparatie intre cum arata cerul seara, inspre vest (acolo unde se afla constelatiile de iarna) si cum arata partea dinspre est (unde avem stelele de primavara) vedem ca sunt mai putine stele stralucitoare pe cerul de primavara.

Totusi una ne atrage atentia. Seara, in jurul orei 22 (in aprilie) la 400 deasupra orizontului estic, vedem un astru stralucitor, care poate scintileaza puternic. Este steaua Arcturus, una dintre cele mai stralucitoare de pe cer. Se afla la 36,7 ani lumina departare si se deplaseaza prin galaxie cu o viteza de 122 km/s. Viteza este relativ mare si peste 4000 mii de ani departarea dintre stea si Soare va fi minima. Viteza propie a stelei este destul de mare, Arcturus deplasându-se cu câte un grad la 2000 de ani. Edmund Halley a fost cel care a observa ca steaua s-a miscat pe cer, când comparat pozitia stelei masurata de Ptolemeu cu cea din vremea sa. Putem spune ca in perzent vedem steaua cât de bine se poate. Pe masura ce trece timpul (zecile de mii de ani) stralucirea stelei va scadea. Peste 100.000 de ani steau va avea magnitudinea 1 iar peste 200.000 de ani magnitudinea 2. in anul 20.000 Arcturus se va afla in constelatia Virgo, iar in jurul anului 61.000 astronomii amatori vor vedea pe cer doua stele stralucitoare, Arcturus si Spica, la numai 20 una de alta.

Când priviti steaua vedeti o giganta portocalie, mai evoluata decât Soarele. Este de aproximativ 110 ori mai luminoasa decât Soarele dar este mai rece, având 4300 K la suprafata.

Deasupra lui Arcturus, la 300, intâlnim o alta stea, nu la fel de stralucitoare, dar care se remarca prin faptul ca este singuratica. Aceasta este Cor Caroli din Canes Venatici. Cu ochiul liber vedem lumina combinata a unui sistem binar, usor vizibil prin instrumentele astronomice. Componentele sistemului au magnitudinea 3 si 6, si se afla la 19” una de alta. Culorile lor sunt diferite, galben si albastru. Din toate aceste motive steaua este una dintre cel mai frumoase stele duble de pe cer. Componenta mai stralucitoare este o stea „magnetica”. Se roteste foarte repede in jurul axei proprii (in numai 5,47 zile) si periodic putem vedea anumite zone unde, din cauza câmpului magnetic mai intens se intâlnesc anumite elemente chimice, precum siliciu, europiu si mercur. Unele elemente chimice coboara in interiorul stelei iar altele sunt aduse mai la suprafata.

Câmpul magnetic al stelei este de 5000 de ori mai puternic decât al Soarelui si din acest motiv petele solare care se formeaza pe stea sunt mult mai mari. Acest lucru face ca stralucirea stelei sa scada atunci când inspre noi sunt indreptate pete. Cor Caroli se afla la 110 ani lumina departare de noi si este de patru ori mai mare in diametru decât Soarele.

Acum priviti spre vest, la 300 de Cor Caroli. intâlniti o alta stea, Denebola din Leo. Este a treia stea ca stralucire din constelatie, in ciuda faptului ca astronomul Bayer a numit-o beta Leonis. Se afla la 36 de ani lumina departare si este o stea tânara (400.000.000 de ani). Pentru ca steaua se rosteste foarte rapid in jurul axei proprii s-a alungit, diametrul ecuatorial fiind mai mare decât cel polar. Daca ati privi steaua in infrarosu, ati vedea ca este mai stralucitoare decât in alte

lungimi de unda. Acest exces de luminozitate in infrarosu poate fi explicat de existenta unui disc ecuatorial de praf. Din pacate, pâna in prezent, nu s-au putut lua imagini ale discului.

Un lucru remarcabil la Denebola este apartenenta la o asociatie stelara. Face parte dintr-un grup de stele care au origine comuna. Asociatia stelara se numeste super-roiul IC 2391 si contine câteva stele si roiul stelar IC 2391. Este surprinzator când descoperi ca Denebola s-a format in acelasi loc si in acelasi moment cu stelele α Pictoris si β Canis Minoris, aflate in directii opuse pe cer.

Dupa Denebola urmeaza Spica din Virgo. Se afla inspre sud est, la sud de Denebola si la sud-vest de Arcturus. Este o stea binara, cele doua componente fiind mai fierbinti si mai mari decât Soarele. Priam componenta are o temperatura de 22.400 K si un diametru de 7,8 mai mare decât al Soarelui, iar a doua este „ceva mai rece”, având 18.500 K si de patru ori diametrul Soarelui. Prima componenta din sistem este de 11 ori mai masiva decât Soarele ceea ce ne spune ca intr-o zi va deveni supernova.

Aceste doua stele imense, foarte fierbinti sunt surprinzator de apropiate una de alta. Se afla la numai 0,12 unitati astronomice, adica aproape 18 milioane de km. Daca am putea merge pâna acolo (263 ani lumina departare) am vedea doua stele foarte luminoase sub forma de elipsoid, care se rotesc una in jurul celeilalte in numai patru zile! E un spectactol pe care nu ar trebui sa il ratam.

Priviti acum la cele patru stele. Veti vedea ca formeaza un romb, care poate fi vazut (cu putina imaginatie) ca un diamant. Veti vedea diamantul de primavara inca trei-patru luni, seara, deci aveti timp sa va minunati de frumusetea „simplelor” stele.