Pamantenii se pricep sa acopere planeta cu deseuri. Chiar si fundul oceanelor este intesat de epave. Dar nu ne-am fi asteptat ca si suprafata Lunii sa fie la fel!

Epavele de pe Luna sunt resturile sondelor spatiale trimise acolo. Fiind cel mai apropiat corp ceresc, Luna a fost tinta primelor sonde spatiale si a fost vizitata de zeci de ori pana in prezent. Chiar si acum, in timp ce cititi aceste randuri, sonda Lunar Reconnaissance Orbiter (LRO) orbiteaza Luna de la o departare de 50 km de suprafata, cu o perioada de doua ore.

Pe langa descoperirile legate de Luna, sonda LRO mai are o misiune. Sa observe toate epavele sondelor care au fost trimise pe satelitul nostru. O si face, cu succes, pentru ca cele mai mici detalii vizibile in imaginile luate de ea au numai 50 cm.

Explorarea Lunii a inceput pe 14 septembrie 1959 cand sonda Luna 2 s-a prabusit controlat undeva langa craterele Aristide si Arhimede. Sona a fost lansata de URSS dar inca nu a fost fotografiata de LRO.

Surveyor 1 a fost prima sonda americana care a asolizat pe un alt corp ceres, Luna. Asolizarea s-a facut lin, undeva in Oceanul Furtunilor, pe 2 iunie 1966. Imaginea luata de LRO ne arata cum sonda, inalta de 3,3 m, lasa o umbra lunga de 15 m, inspre est.

Surveyor 3 a asolizat pe 20 aprilie 1967 pe marginea unui mic crater aflata in Mare Cognitum. Asolizarea s-a vrut a fi lina dar pentru ca radarul de la bordul sondei a fost pacalit de reflectivitatea mare a rocilor selenare,  motoarele folosite la coborare nu s-au intrerupt si sonda a facut doua salturi, unul de 10 m inaltime si altul de 3 m.

A transmis 6315 imagini tv cu peisajul selenar dar si a unei mici parti din solul lunar. A functionat pana cand a apus Soarele. Astronautii misiunii Apollo12 au aselenizat in apropierea sondei si au recuperat cateva parti, folosite la studierea modului cum influenteaza materialele mediul de pe Luna.

Surveyor 5 a asolizat in septembrie 1967 undeva in Marea Linistii. Suprafata unei mari lunare este relativ lina, dar se pare ca Surveyor 5 a asolizat pe margineaa inclinata a unui crater mic. Dupa analiza imaginilor luate de sonda, s-a determinat ca panta avea o inclinare de 19,7°! Este o realizare faptul ca asolizarea s-a produs cu succes pentru ca s-a facut automat. Instrumentele de la bordul sondei au avut ceva de gandit cand calculau, in timpul asolizarii, cat de aproape se afla solul.

Misiunea a fost un succes, Surveyor 5 trimitand pe Terra mii de fotografii. In afara de fotografii s-a analizat si compozitia solului. Dupa doi ani, Apollo 11 a aselenizat la 100 km de locul unde se afla Surveyor iar astronautii au adus inapoi pe Pamant roci care aveau aceeasi compozitie cu cele analizate de sonda.

Surveyor 6 a fost penultima misiune selenara din programul NASA Surveyor. A asolizat pe 10 noiembrie 1967 in regiunea numita Sinus Medii, chair in centrul emisferei vizibile de pe Terra.

A analizat compozitia suprafetei, aflandu-se ca este bazalt, asemanator cu cel aflat in Marea Linistii. A supravietuit noptii lunare (care tine doua saptamani). Spre sfarsitul misiuni, operatorii sondei au aprins motoarele si au facut ca aceasta sa se ridice patru metri si sa asolizeze iar, la 2,5 metri departare de locul initial. A fost prima decolare de pe Luna.

Pe 14 aprilie 1970, etajul superior de racheta (o parte din racheta care a lansat naveta) al misiunii Apollo 13 a lovit Luna. In urma impactului s-a format un crater de 30 m in diametru. In plus, seismometrele amplasate pe Luna au inregistrat un cutremur. Undele seismice au avut trei componente, care s-au deplasat cu viteze diferite.

Un alt etaj de racheta prabusit intentionat pe Luna a fost cel al misiunii Apollo 14, pe 4 februarie 1971. Etajul de racheta avea 14 tone. Energia degajata la prabusire a fost echivalenta cu explozia a 10 tone de TNT. Craterul format are 35 m in diametru si in jurul sau se observa raze de albe aparute atunci cand materialul excavat de impact a fost aruncat in toate partile. Razele albe ating lungimi de 1,5 km.

Sonda sovietica Luna 17 a asoliat in Mare Imbrium pe 17 noiembrie 1970. La bordul sau s-a aflat un rover robotic, numit Lunokhod 1. Acesta a explorat suprafata lunara timp de 10 luni, fiind operat de pe Pamant. Distanta totala parcursa a fost de 10 km.

Imediat dupa asolizare, roverul a coborat pe sol pe o rampa si a testat cele opt roti. Energia folosita era extrasa de la Soare in timpul zilei, iar noaptea se folosea energia data de un incalzitor cu poloniu-210.

Dupa doi ani (ianuarie 1973), sonda Luna 21 a asolizat in caterul Le Monnier. Avea la bord o versiune imbunatatia de rover, Lunokhod 2. Acesta avea camere mai bune si instrumente de analiza mai precise.

Ziua explora suprafata si noaptea era parcat, strabatand in acest mod 37 de kilometri. A functionat numai 4 luni pentru ca sistemele de la bordul roverului s-au supraincalzit.

Luna 16 a fost prima din cele trei misiuni sovietice care aveau scopul de a aduce inapoi pe Terra material de pe Luna. Luna 16 a fost lansata de 12 septembrie 1970, a aselenizat pe 20 septembrie iar dupa o zi a lansat o capsula care continea 101 grame de material selenar. Capsula a ajuns pe Terra pe 24 septembrie. Captarea materialului de pe Luna s-a facut noaptea.

Luna 20 a ajuns pe Luna pe 21 februarie 1972 undeva intre Mare Fecunditatis si Mare Crisium. Dupa doua zile a lansat spre Terra o capsula ce continea 55 de grame de material de la suprafata Lunii. Mostra de sol continea aceleasi minerale ca cele colectate de astronautii misiunii Apollo 16.

Cele doua sonde aveau un brat care  colecta praf si pietre de la suprafata Lunii. Bratul punea materialul in capsula iar aceasta era lansata spre Terra.

In octombrie 1974, Luna 23 asoliza dar nu a functionat. A urmat Luna 24, care a asolizat pe 2 august 1976. A forat la o adancime de 2 m si a extras 170 grame de material.  Luna 24 a asolizat la marginea unui crater fara nume, de 60 m in diametru.

Explorarea robotica a Lunii nu s-a incheiat. Urmatorul rover robotic va fi trimis in 2013. Se numeste  Chandrayaan 2 si va fi construit de India si Rusia.