Stelele sunt greu de ignorat. Simplul cuvant „stea” ne poate induce emotii precum romantism, mister, suspans si un sentiment al necunoscutului si al infinitului.

In orice seara senina, cerul este plin de stele. Vedem mii si mii de asemenea obiecte, iar prin telescoape si mai multe. Sunt stralucitoare, par suspendate undeva pe cer, dar in realitate sunt extrem de indepartate. Fascinatia umana pentru stele este „de cand lumea” dar numai in ultimii 200 de ani am reusit sa aflam detalii despre ele.

Stelele sunt „unitati de baza” ale materiei in Univers. Sunt sfere imense de gaz foarte fierbinte, care produc energie prin procesul de fuziune nucleara, transformand elementele usoare in elemente mai grele. Dupa ce combustibilul se termina, stelele isi sfarsesc viata, transformandu-se in alte tipuri de stele sau explodand.

Soarele este cea mai apropiata stea, sursa de energie din sistemul solar. Oricat de important este pentru noi, Soarele este o stea obisnuita, medie ca dimensiuni, temperatura si masa. Stelele pot fi diferite ca marime, temperatura, culoare si compozitia si studiul fiecareia permite astronomilor sa cunoasca aceste minunate sfere luminoase.

Astronomii clasifica stelele in mai multe moduri, dar in mod curent se foloseste clasificarea dupa culoare. Fiecare culoare da un „tip spectral”, definit printr-o litera. Se porneste de la albastru si se termina la rosu. Stelele albastre sunt de tip spectal „O” si „B”, cele albe „A” si „F”, cele galbene „G”, cele portocalii „K” iar cele rosii „M”. Clasificare dupa culaore nu este aleasa la intamplare. Culoarea  este o masura directa a temperaturii. Stelele albastre sunt cele mai fierbinti iar cele rosii cele mai reci. Soarele este de tip spectral „G”.

Alte exemple de stele: Rigel (beta Orionis) are tipul spectral B, Sirius este de tip A, Procyon de tip F, Capella de tip G, Aldebaran de tip K iar Betelgeuse de tip M.

Majoritatea stelelor care se vad cu ochiul liber sunt apropiate de noi, situate pana in cateva sute de ani lumina departare. Toate stelele care se vad prin telescoape fac parte din galaxia noastra, o regiune in spatiu in care s-au format aproximativ 200 miliarde de stele.

Astronomii deosebesc stelele si prin „clasa de luminozitate”, termen care ne indica daca o stea este giganta, medie sau pitica. Majoritatea stelelor sunt pitice si fac parte din „secventa principala”. Soarele face parte in secventa principala (5700° la suprafata), dar nu toate stelele sunt ca el. In secventa principala exista si stele mai reci sau mai fierbinti, mai mari sau mai mici decat Soarele. Conditia ca o stea sa faca parte din secventa principala este ca energia sa se produca prin procesul de fuziune nucleara a hidrogenului in heliu.

Extremele stelare cotin stelele gigante si pitice. Cele gigante pot fi de sute de ori mai mari decat Soarele, cu temperaturi de maxim 30.000°, iar cele pitice au dimensiuni asemanatoare cu ale Pamantului si temperaturi de minim 2000°.

In Univers exista mai multe stele pitice rosii decat stele ca Soarele sau gigante.

In afara de stelele simple, pe cer exista si stele duble dar si stele variabile.