Teoria general acceptata despre formarea atmosferei planetei noastre si a oceanelor sale spune ca pe Pamantul timpuriu, eruptii vulcanice au aruncat in spatiu gaze care in timp s-au combinat pentru a forma ceea ce astazi reprezinta atmosfera. Un nou studiu propune o reconsiderare a problemei.
ILustratie artistica a perioadei "bombardamentului" din sistemul solar timpuriu. Foto: NASA
Desi astronomii s-au intrebat mereu care este influenta gravitationala a masivului Jupiter asupra obiectelor mai mici cum sunt asteroizii sau cometele, pana recent nimeni nu a cercetat indeaproape aceasta problema.
Planeta Jupiter, intr-o imagine luata in anul 2000 de sonda Cassini. Foto: NASA/JPL/Space Science Institute
In toamna lui 2007, cometa 17P/Holmes trecea discret si aproape neobservata pe cerul de seara. Singurii ei observatori erau astronomii pasionati care se straduiau sa distinga prin telescoape norisorul de lumina difuza. Si intr-o zi, mai exact pe 24 octombrie, s-a intamplat ceva: cometa a erupt spectaculos, devenind suficient de stralucitoare pentru a fi vizibila cu ochiul liber.
Cometa 17P/Holmes. In stanga, nucleul si coama cometei, in dreapta, aceeasi imagine dupa aplicarea unui filtru care accentueaza detaliile fine. Devin vizibile fragmentele expulzate prin eruptia nucleului. Foto: Canada-France Telescope
Jupiter este cea mai masiva planeta din sistemul solar si este celebru pentru capacitatea lui de a atrage gravitational obiecte ce se apropie prea mult, dovada fiind si recentul impact observat pe suprafata planetei. Se pare insa ca la inceputul secolului 20, Jupiter a capturat pe orbita un obiect care n-a mai reusit sa scape timp de 12 ani: o cometa!
Comparatie intre Terra si Jupiter. Dincolo de dimensiuni, Jupiter este de 318 ori mai masiv decat planeta noastra, influenta lui gravitationala fiind proportionala cu masa. Foto: NASA