Incepand cu 13 august 2009, misiunea Planck este oficial la lucru, telescopul spatial adunand deja lumina de acum peste 13 miliarde de ani, radiatia remanenta a Big-Bang-ului.
Telescopul spatial Planck. Ilustratie: JPL
Planck a inceput observatiile si daca totul merge bine, va continua sa lucreze mai bine de 15 luni, timp in care va face doua scanari complete ale cerului.
Telescoapele ce observa Universul in infrarosu au nevoie ca oglinzile si detectoarele lor sa fie racite pana aproape de zero absolut (-273,15 grade). Radiatia infrarosie a obiectelor din Univers nu s-ar mai putea deosebi de radiatia infrarosie emisa de aparatele de la bordul telescopului.
Telescopul spatial Spitzer. Ilustratie: NASA/JPL-Caltech
Dupa lansarea de catre Agentia Spatiala Europeana (ESA) a telescoapelor spatiale Herschel si Planck, in mai 2009, a urmat o perioada in care acestea au calatorit pana la locul de unde vor face observatii.
Telescopul Planck. Imagine: ESA – D. Ducros
Telescopul spatial Spitzer a transmis acesta imagine in infrarosu a galaxiei NGC 1097 aflata la o distanta de aproximativ 50 de milioane de ani lumina. Se pot observa bratele spirale lungi ale galaxiei si centrul galactic ce arata ca un ochi privind spre Spitzer, in realitate fiind o gaura neagra supermasiva inconjurata de un inel de stele.
Galaxia NGC 1097 in lumina infrarosie. Foto:NASA/JPL
Gaura neagra este uriasa, cu o masa de 100 de milioane de ori mai mare decat a Soarelui si se “hraneste” cu gaz, praf si uneori cu cate o stea suficient de ghinionista cat sa se apropie prea mult. Comparativ, fata de aceasta gaura neagra, cea din centru galxiei noastre este mult mai putin masiva, doar de cateva milioane de ori masa Soarelui.
Acum 130 de ani, un astronom francez E.M. Stephan, observa cerul printr-un telescop mare, de 40 cm in diametru. In constelatia Pegasus a descoperit un obiect ciudat, o regiune foarte mica de pe cer in care se inghesuiau cateva galaxii. Galaxiile erau atat de apropiate una de alta incat imaginile lor se suprapuneau.
Obiectul, format din cinci galaxii, a primit numele de Cvintetul lui Stephan. La o prima vedere, cinci galaxii apropiate una de alta dau un spectacol frumos, o imagine a unui Univers calm. Dar lucrurile sunt departe de a fi calme.
Cvintetul lui Stephan. Aproape toate galaxiile din imagine (in afara de NGC7320) sunt situate la aceeasi departare de noi: 280 milioane ani lumina. Intre galaxii, cu albastru, se afla o regiune sub forma de arc de cer ce este gaz incalzit la cateva milioane de grade. Foto: X-ray (NASA/CXC/CfA/E.O'Sullivan); Optical (Canada-France-Hawaii-Telescope/Coelum)